Cum mai e la CFR cu personalul?

Reclama la paranoia electorala mai tare ca slujba de la ora 17.00 – in parcul Titan

Parcul Titan. Vineri dupa-amiaza. Vanzoleala din ce in ce mai mare. Dupa baloanele portocalii, aparitia agentilor care delimiteaza o zona de biciclisti, doi tipi care plimba o camera profesionista si mai ales dupa masina de vidanja iti dai seama ca ceva mai incolo, unde se intrezareste un colt de scena, politicienii isi pregatesc “adevaratele” argumente: un pic de muzica ritmata plus, bonus, culoarea definitorie a tricourilor.

Ora 17.00. Incep sa bata clopotele pentru slujba la biserica in stil maramuresan aflata in imediata apropiere a “evenimentului”. Dar nu apuca sa se termine bine ca, la cei cativa metri indecenti mai incolo, incepe muzica de scena de la PDL, ca si cum ar fi asteptat semnalul bisericesc!

Aflat pe aleea dintre scena si biserica iti dai seama ca microfonul duhovnicesc nu are nici o sansa in fata boxelor de ultima ora ale PDL-ului. Nu doar ca nu facea fata dar aceeasi muzica electorala se auzea foarte bine si in interiorul bisericii, impingand-i pe cei cativa credinciosi tot mai aproape de preot pentru a-i putea distinge vorbele.

Cateva lumanari aprinse in colacii de pe masa luminau trist fetele dezamagite si obosite ale oamenilor. Evanghelia ridicata din cand in cand deasupra capetelor ii facea sa se inghesuie zgribuliti catre singura speranta ce le-a mai ramas. Starea era stranie, ca intr-un teatru al absurdului.

Usa de la intrare deschisa din cand in cand de cate cineva lasa zgomotul infernal de afara sa acopere ceea ce se petrecea inauntru. Un “Doamne Iisuse Hristoase” strigat mai tare era completat de un “forget about me” care urla din rasputeri in parc, de parca diavolul si-ar fi intins cortul alaturi.

Proasta strategie. Urata inspiratie. Neinspirata promovare.

Dar o fi avut oare vreodata duhoarea puterii bun simt, luciditate, bun simt sau suficienta inteligenta?

Precizam ca acest comentariu nu este o opinie politica ci o observatie pertinenta, de BUN SIMT.

Mai precizam totodata ca termenul “paranoia” deriva din limba latina si inseamna “para” = “alaturi” si “noia” = “judecata”. 

Despre Educa animalul din tine…

- Lasa cainele sa intre! Nu e biserica! striga un tanar cam la 30 de ani la persoana care il insotea. Si animalul, cuviincios, respecta evident ingradirile si libertatile impuse de luminatul sau stapan.

Grota de la Sinca Veche, Templul Ursitelor sau Acoperamantul Maicii Domnului, cum i se mai spune, nu reprezinta pentru amatorii de gratare decat un loc cu verdeata ca oricare altul, lipsit de orice incarcatura istorica, spirituala, ezoterica cu atat mai putin.

Acolo, a doua zi de Paste aparusera cateva gratare, muzica populara, manele sau de la radio, dupa gust, animale care erau scoase in lume, si….ce mai….. foarte multa spiritualitate! Manati de foame si de animalul grotesc si primitiv care ii poseda si care nu mai stie sa distinga intre unde, ce, cum se cuvine si cand nu se cade, iubitorii de fum si de carne se bucurau de linistea locului asa cum puteau ei.

Poate indicatorul SPRE GROTA sa fi functionat ca un catalizator reunind laolalta o adevarata civilizatie rupestra!

Nu trecusera la plaja ce-i drept dar asta si pentru ca vremea inca nu le permitea. Si stramosii nostri ascultau de vreme. Dar totusi niste piei goale ar fi completat tabloul ”civilizatiei” si orizontul sau de cunoastere. Ca sa-ti potolesti foamea sau sa-ti stingi setea cu o bere nu e nevoie sa ajungi la Sinca Veche.  La cinci minute de mers prin padurea aflata si ea in curs de despadurire, se afla o manastire unde se gasesc moastele Sfantului Nectarie. Se pare ca zbaterile “civilizatiei” nu au ajuns pana aici. Deocamdata!

Campania Zoom Tv e foarte buna, dar nesemnificativa… nu are o arie de acoperire suficient de mare.

Daca pentru unii e greu sa il educe pe animalul de langa ei, cu atat mai greu le va veni sa il descopere pe cel din interiorul lor.   

Don Cafe – culmea reclamei

Culmea cafelei, un Don Cafe nemilos, o reclama hidoasa

Hidos. Rece. Infricosator. Grotesc. Samanic. Spiritul cafelei care a inghitit sufletul muritorilor care au cutezat sa o incerce si i-a transformat in doua dune amorfe de nisip sau cafea lipsite de orice urma de viata sau de suflet.

Nu mai ramane decat sa se aplice si pe pachetul de cafea, cum se face deja cu tigarile: BEWARE! Asa o sa ajungi! Sau vor sa ne obisnuiasca cu ideea transcenderii acestui plan? E prea greoi..Cafeaua aceasta mortala face trimitere si in clar si subliminal la acelasi gand necrutator. E o hartuire! E cumva o campanie de constientizare a nimicniciei, de indreptare cu fata catre cele drepte? Sau vrea sa ne smulga un strigat de bucurie ca suntem in viata?

Oare asa sa fie? Don Cafe depaseste granitele acestei vieti si te va urmari si dupa ce moartea ne va desparti? Se vrea intim legata si intrepatrunsa cu toate nivelurile de constiinta? Brrr!

Din cate am mai auzit si noi pe la retorica sau alte discipline de profil, primul lucru care se doreste este captarea atentiei, a bunavointei segmentului caruia i se adreseaza. Intr-un sens bun desigur. A soca o fi el un element de baza pentru unii, dar in cazul lui Don Cafe iesit din fasa, una mai veche ce-i drept, reclama la cafeaua asta cu suflet pare special conceputa de concurenta cu scopul de a ne feri de produsul grotesc care ne paste si care ne va manca sanatatea si ne va purta fix si iremediabil de final, care ne va metamorfoza in niste bulgari de nisip monstruosi. Da, dar, a se remarca, eternamente enamorados! La asta nu m-am gandit! Dragostea invinge totul! Cat de subtil poti sa fii?

Dar, una peste alta, din orice perspectiva am privi, impactul este unul singur si sigur: MACABRU (bine uneori si o comedie rezulta a fi o drama…) Si  cand macabrul e cat blocul, e cu atat mai grotesc.

Precizam ca aceste comentarii nu vizeaza produsul finit care este cafeaua, ci cu punerea in scena. Iar imaginile au legatura izbitoare cu realitatea.

 

McDonald’s descurajeaza viciile

Desi nu consum cu stoicism cafea, din an in Paste mai opream cu o prietena pentru o cafea cu lapte. Nu de drogul, ci de dragul artei. Asa am constatat ca la nivel subliminal uriasa fastfooderie globalizata deruleaza pe sestache un plan pentru descurajarea unor astfel de vicii cum ar fi consumul de cafea.

Si totul datorita romanasilor fasneti care, pana la urma, de undeva, trebuie sa scoata si ei un profit. Din orice doar si cat de mic. Nu am fost atenta daca a debutat in acelasi timp cu criza (poate li s-o fi taiat si lor cafeaua). Desi, la noi, compatibilitatea unui astfel de proiect cu genetica unora e dublata si de criza personala permanenta in diverse planuri evident.

In functie de locatia Mcului pe care o alegi (de ex. bd. Vacarescu colt cu Billa) ai posibilitatea sa primesti paharul de cafea doar pe jumatate plin. Ca sa te poti bucura ori de jumatatea plina ori de jumatatea goala a paharului. Asa iti poti aprofunda introspectia. I’m lovin’ it. Are not you? Ba, da tu esti! (a se aminti intonatia descendenta pe care ati invatat-o la cursul de engleza, care presupune asteptarea unui raspuns negativ).

Sau…si mai eficient, in alta locatie pe care a incercat-o o prietena (colt cu Morarilor) poti sa primesti lapte prelungit cu apa. Colesterolul dauneaza grav sanatatii. Apa e sfanta! Sau vrei sa ai palpitatii?

Specialistii nu s-au decis daca fenomenul are legatura cu nodurile Hartman.

Dar, slava Domnului, mai sunt o gramada de locatii. Si de multe alte optiuni. Toata lumea a auzit de ibric.

Din EURI-stica McDonald’s cafeaua era singurul produs care m-ar fi tentat oarecum. Ce? Bobul de cafea mai poate suferi interventii, transformari, condimentari, mai poate fi chinuit?

Daca numele McDonald’s care aminteste de donaldul copilariei ne atrage benevolentia, sloganul “One Taste Worldwidwe” e foarte discutabil si mai ales ambiguu.

“Tu ce alegi?”

Club Fuchsia – inapoi la categoria bancuri

Pentru cei sariti de varsta studentiei si care nu gusta deloc muzica house, “Fuchsia” club nu are deloc Fuchs, adica nu are sare nici piper. Iar site-ul e mult mai reusit. Acum ca am putut sa compar cu realitatea, felicitari pentru site!

Combinatii de genul “muzica ambientala”, “pesti din Asia si Amazon”, “relaxare”, “instalatie performanta de evacuare a fumului de tigara si climatizare” sunt menite sa-ti ispiteasca imaginatia pe un taram rupt de busculada mondena. Insa, “locul ideal pentreu relaxare” din cursul saptamanii, cand, chipurile, ai fi napadit de multa muzica ambientala, capata la sfarsitul acesteia coordonatele unei lumi atat de opuse ca ajungi sa te indoiesti cu putere ca intr-o zi obisnuita ar fi altfel.

Sambata, daca mergi, pestii “din Asia si Amazon”, cu care se mandresc ca imbogatesc cele doua acvarii, sunt pe cale de disparitie. Daca te concentrezi poti zari vreo doi obositi, dar si pentru asta ai putin timp la dispozitie pentru ca luminile de la acvarii sunt stinse la putin timp dupa ce ajungi ca sa pastreze misterul speciei cu randurile din ce in ce mai rarite. Sau poate ca nu vor sa ne dam seama de originea lor adevarata. Probabil ca din cauza traumelor din week-end vor pieri in cele din urma si ultimii mohicani, aducand prejudicii de imagine acestei atmosfere “ideale”.

“Ambientalismul” e inlocuit de un house violent de tare si de obsesiv in care se zvarcolesc din cand in cand cuvinte de genul “no stress”, “jump”, “just a little more”, incununate de cate un “mother fucker”.

Cei patru stalpi luminati in albastru care delimiteaza barul si in care par sa curga jeturi de apa si sa se miste bule de oxigen ori sunt facuti pe calculator pentru site, ori au cedat a long time ago. Oricum sunt dintr-un plastic comun si opac din care a razbatut anemic la un moment dat o lumina albastruie.  

Cat despre ventilatie, aveti grija la coc ! Sistemul e absolut inovator, doar ca nu a fost conceput si pentru fumul de tigara. Recomandam fixativul Taft. Bine, si Reflex Shine daca vreti.

Pe scurt, o monotonie foarte agresiva pe ritmuri de house=depersonalizare, uniformizare, parodie a genurilor muzicale. Suntem  desigur subiectivi.

Devine din ce in ca mai interesant si te intrebi cum o fi in barul Krishna sau in barul Buddha? Da’ ce, va spune ceva numele asta?

Si daca stiti ce cautati, sa stiti unde ajungeti!

Saniuta fermecata!

Saniuta fermecata!

Cine nu si-ar dori? Romantic, ecologic, de vis. Aparent sezonier. Dar cine nu ar vrea un pic de magie macar din cand in cand. Daca sarbatoarea Craciunului este pentru majoritatea un astfel de moment, nu ar fi rau daca spiritul binelui ar fi resimtit si in restul zilelor.

Cine nu ar vrea, de exemplu, ca si la moliftele Sf. Vasile sa nu mai fie sparta linistea cucerniciei de ritmurile saltarete de French Cancan care scapa dintr-un mobil setat pe sistemul laic.

Cu saniuta fermecata ar fi ca si cand ai calatori cu “Trubli Transbus” SRL, pe rute extravilane, fara sa patesti nimic rau. Atat de vechi ca pare sa dateze de la infiintarea Pamantului, dar, paradoxal, extrem de sigur.

Dar, pentru ca la inceput de an si mai ales pe tot parcursul acestuia e bine sa fii optimist, gandeste-te unde vrei sa ajungi anul asta cu saniuta fermecata, prin puterile tale magice, prin credinta si cu multa energie. Nu uita ca materializarea urmeaza gandul.

Saniuta fugeeee, nimeni n-o ajungeeee. Ce credeti? E naluca sau nu?

Saniuta fermecata!

Ceasul de la subsol

Frigul si gigacaloria naste monstri. Patru familii de locatari ramase singurele nedebransate din asociatie au facut, acum vreo patru ani, o investitie de 34 de milioane intr-un ceas la subsol. In consecinta, si locatarii isi gasesc pe timp de iarna mai multe motive ca sa coboare in beciul blocului. Noroc si cu muraturile – pentru ochii lumii. Nici repartitoarele de pe calorifere nu sunt un argument suficient ca sa lase ceasul nevizitat. Unul il inchide cu teama (daca cumva se prelinge mai multa caldura…), altul il deschide cu infrigurare. Si e gratis.

Si, daca insisti, in cateva ierni se amortizeaza si costul ceasului. Pana la urma daca tot urci si cobori scarile la subsol tot te incalzesti.

Dar si unele familii cu centrala sunt la fel de prudente. Si e mai practic: ai si investitia sub ochi si ai si butonul la indemana. Ce spun ei? “Aaaaaa…..merge centrala…..si nici nu ne-a venit mult”, dar la o vizita inopinata ii gasesti cat mai bine imbracati. Dar, orice ati spune, incordarea pe care ti-o da frigul e compensata de relaxarea psihica indusa de existenta unei surse de caldura foarte reconfortanta.

Vorba unui cunoscut: “Se da doar un puf!”